Visul unei nopti de vara

Esti doar o inchipuire a firii mele

O fantasma pentru noptile-mi albe

Canti rar la chitara, un cantec de leagan

Doar luna adoarme, eu raman cu stelele,

Nimfele noptii, pacalindu-te cu un somn prefacut

Ai rade daca ai sti ca ma topesc 

o data cu vocea ta in mare, iar rasul tau s-ar sparge

in mii si mii de oglinzi.

Le-as asimila in suflet si te-as auzi si mai clar...

Si parca tu canti mai tare, si nu mai razi, doar canti

Adorm cu tine in gand, in suflet, in ochi, in par si peste tot.

De-as fi pasare sa zbor, s-ajung unde mi-e dor...

Voi, fiinte naive care nu ati cunoscut perfidia lumii, m-ati apucat  de mana, si m-ati obligat sa traiesc. Nu ati acceptat niciun multumesc, cum nu acceptati niciun refuz: doar zambete. Stiti sa va impreunati mainile intr-un dans atat de salbatic, care starneste dorinta unei calatorii spre infinit. Mi-am facut timp sa visez, si mi-am legat destinul de o stea, razand, iar voi ati oprit timpul in loc, destul cat sa observ totul. Cred ca oriunde va poarta pasii, va asteapta mereu zei noi,chiar daca voi aveti nevoie doar de unul, cu o rabdare divina, si rasete.

Astazi am uitat de tristete si am imaginat din nou norii in drum spre casa. Am vazut un porumbel si o pisica. Am vazut marea si trei insule, un caine si pe mine. Va multumesc scoutistilor pentru aceasta scapare din normal, m-ati ajutat sa ma regasesc. 

Inca ceva,am mai vazut printre nori ceva ce imi doream de ceva timp: un inceput.