"E frumos orice început în dragoste. Şi dacă orice început e frumos, înseamnă că toate începuturile în dragoste sunt frumoase. N-ar trebui, oare, să avem mai multe începuturi?"- Elefterie Voiculescu
Pentru ca o poveste de dragoste incepe cu "a fost o data ca niciodata". Se spune ce fiecare poveste. Ei bine, pot spune ca aici a fost o exceptie. A inceput cu o zi ploioasa. Un zambet de optimist ireversibil. Si o umbrela pe jumatate stricata.(multumesc Domnului ca umbrelele pe care le am acasa sunt de proasta calitate). Continuarea e oarecum evidenta. Un baiat. O banca de asteptare la metrou. Este oarecum paradoxal faptul ca dansam prin ploaie,fericita. Stiti cum este, una din zilele cand versi cafea pe rochia noua si ramai fara pasta de dinti, iar cu toate astea zambesti.Nu stiu cat de bine cantam, dar cert e ca multa lume intorcea capul si ma privea, admirativ sau mai putin admirativ. Si cam asta a fost tot.Asa s-a intors si el. Nu am putut sa nu observ stralucirea ochilor sai albastri. Sau zambetul larg cu care ma privea. A spus o gluma proasta despre umbrele si eu am ras. Parca sa intareasca spusele lui umbrela mea a cedat. M-a invitat sa stau sub umbrela lui.
“ Eu sunt A.”
“ Imi pare bine sa te cunosc.” Am zambit, dar de fapt ma gandeam daca te-am uitat chiar asa de usor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu