"Dupa ce o spun, vei pleca?" m-a intrebat. temator.
"Spune-mi ca ma iubesti" repeteam ca o caseta stricata, de data asta plangand.
"Te..te..te iubesc" a spus balbait, privind in jos, ca un copil mic care invata sa vorbeasca.
"E bine sa auzi nu? E bine sa auzi..." m-am indreptat spre fereastra si l-am ignorat. Cred ca si-a aprins o tigara.
Incercam sa-mi controlez lacrimile. Nu-mi placea cand ma lasa sa vorbesc cu sufletul meu. De data asta m-am hotarat sa nu renunt asa de usor. M-am intors spre el si l-am privit. Statea pe scaunul de langa usa si tragea insetat din tigara ca si cum ar fi fost cel mai firesc lucru pe care putea sa il faca. M-am intrebat daca. va mai zice ceva, sau ma va lasa sa plec. As fi vrut asa de mult sa stiu la ce se gandeste...Sa stiu ca dupa privirea aceea rece si goala, inca se mai ascunde sufletul lui. Mi-am amintit de zilele cand stateam imbratisati si priveam stelele. Din cand in cand se juca cu cate o suvita din parul meu si canta in soapta cantecul nostru. Unde ai disparut? M-am apropiat de el.
"Si eu te iubesc." Nu si-a mutat privirea inexpresiva. Am mai stat asa privindu-ne in ochi ca doi straini pret de cateva secunde, apoi am plecat trantind usa. Mi-a mai trecut prin minte daca va veni dupa mine, sau va sta linistit sa-si termine tigara.Totusi eu te iubesc, chiar daca nu-ti plac pisicile si nici cum cant, inca te mai iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu